• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Două bănci și o masă își așteaptă clienții moleșiți de căldură. La intrare ne revigorează mesajul de pe un afiș “Ia acasă berea rece și voia bună!”.

Trei fețe roiesc în spatele tejghelei. Printre chicoteli, așează marfa pe rafturi precum albinele agitate în stup. La scurt timp aflăm cum le cheamă: Corina, Loredana și Valentina. Prin fața noastră rulează ca într-un diafilm conserve, borcane, sticle de toate felurile, pachete și pungi cu diverse, cutii și baxuri. Misiunea fețelor este să le organizeze atrăgător și eficient pe rafturi, astfel încât să poți ghici cu o privire ce îți lipsește de pe lista de cumpărături. Sau ce îți poftește inima.

Corina este una dintre “veteranele” echipei. În curând face un deceniu de când lucrează în această firmă. În Giurgiu ești norocos dacă ai un loc de muncă, iar meseria de vânzătoare este printre cele mai căutate. “Cel mai mult îmi place comunicarea cu clienții, dar și cu colegele mele. Nu m-aș putea despărți ușor de ele. Avem un colectiv bun aici și asta m-a făcut să rămân.”

Valentina are o poveste diferită. Aflăm că mama ei a fost tot vânzătoare și de mic copil visa să ajungă și ea la fel. Tradiție de familie! Își exersa “arta vânzării” cu păpușile. Negocia prețurile, cântărea produsele, dădea rest și își aranja meticulos marfa în rafturi invizibile. La fel ca și Corina, lucrează de zece ani în acest magazin pentru că se înțelege bine cu toată lumea.

Pe neașteptate se creează forfotă. În dreptul casei de marcat, o coadă sinuoasă își face loc prin magazin. Sunt toți giurgiuveni captivați de marfa expusă amplu în fața lor. Nerăbdători își așteaptă rândul foșnind plăsele încă goale. Fetele noastre aleargă! Una bate la casă, alta socotește pe caiet, iar alta servește clienții cu produse.

“Este foarte greu să lucrez cu oamenii, deci cheia acestei meserii este răbdarea. Întâlnim fel și fel de oameni și trăsătura asta cred că este punctul forte”, spune Corina.

Amabile, fâșnețe, disponibile, atente, înțelegătoare și răbdătoare, cam așa le-am portretiza pe cele trei vânzătoare din Giurgiu. După ce se eliberează magazinul, trebuie întreținută pardoseala. Un mop și o găleată șterg urmele de pantofi care au aglomerat până nu demult magazinul.

Ce le place cel mai mult din rutina zilnică? “Mai bine mă întrebai ce nu îmi place. Să cântăresc! La noi se cer deseori produse de 1 leu, de 2 lei. Şi este dificil de cântărit, mai ales pentru că avem multe vracuri. Îmi place casa de marcat, avem una nouă care este mai interesantă!”

Veteranele fug de tura de seară. Cea mai nouă dintre ele, Loredana, se sacrifică. Nu are încă o familie, deci e confortabilă cu acest program nocturn.

Fetele au și un motto simplu după se ghidează în munca lor: “Când iubești ceea ce faci, faci cu plăcere!”

La plecare ni se oferă pișcoturi din cele pudrate îmbietor. Ne bucurăm în voie, ca niște copii premiați pentru munca lor, de mirosul parfumat care ne-a urmărit toată ziua. Website: http://www.proiecte-europene.com/vietibune/ Tweet