• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Cunoașteți cu siguranță senzația care se instalează în tot corpul atunci când ajungeți în fața unui sit istoric. De parcă poveștile generațiilor precedente apasă necontenit pe umerii voștri. Aceeași emoție o avem și noi, acum. Suntem în fața celei mai vechi fabrici de panificație din Miercurea Ciuc, chiar din județul Harghita. Pe umerii noștri apasă acum o tradiție de peste 65 de ani.

Cum intrăm, doamna Kinga - directoarea de marketing, ne arată drumul spre inima fabricii, un loc care pulsează de energie. Facem cunoștință cu șefa secției de panificație, tânăra Orsolya. Este ghidul nostru în acest “dulce muzeu”.

“În prima zi eram foarte emoționată, chiar temătoare aș zice. Era și primul meu loc de muncă, este o firmă mare și renumită, iar eu eram abia absolventă. Colega mea m-a condus prin toate secțiile și aceasta, patiseria mi-a plăcut cel mai mult. Îmi amintesc și de ce. Pentru că aici era cel mai bun miros: de prăjituri, de cozonaci.”

Alături de ea sunt cinci doamne între 30 și 50 de ani, care învârt cu îndemânare rotocoalele de aluat. Asistăm copleșiți la spectacolul plămădirii, împletitului, coacerii și decorării diverselor delicii. În fața noastră ni se dezvăluie o coregrafie bine coordonată repetată de mai bine de 20 de ani. “Credem cu pasiune și plăcere în ceea ce facem. Numai așa rezultatele vor fi pe măsură și satisfacția este maximă. Secretul este că rețetele sunt secrete, cred că doar părinții noștri le mai cunosc! Lucrăm manual și produsele sunt tradiționale ca și la mamă acasă. Ne ghidăm după gusturile acumulate de sute de ani de experiență și rețete vechi.”

Tăvile trec pe deasupra noastră. Biscuiții sar necontenit pe masă. Un nor de zahăr cu miros de vanilie pică din aer precum o brumă. Șase mâini împletesc șiruri lungi de aluat sau “maia” cum i se spune aici, sufletul pâinii.

Liniștea este întreruptă de sunetele acute ale cuptorului, care ne anunța că s-au copt cornulețele. Doamnele noastre sunt calme, nimic nu le perturba dansul, nici măcar sunetul asurzitor al cuptorului. Își pun mănușile și scot “capodoperele” finisate prin foc.

Orsolya știe foarte bine ce a atras-o la meseria de patiser pe care o practică cu pasiune de peste patru ani. Ca orice om care își iubește meseria, are standarde înalte. “Când eram mică, îmi doream să mă fac medic, s-au schimbat însă multe de atunci. Am studiat și terminat Facultatea de Inginerie Alimentară. Toată teoria învățată atunci, de patru ani de când sunt aici o pun în practică. Ne dorim să fim un fel de sanitari ai comunității. Medicii salvează vieți omenești, iar noi facem alimente și produse sănătoase pentru oameni!”

Cu entuziasmului unei tinere care abia a prins gustul merseriei, Orsolya încearcă să se imagineze în viitor. “Știu sigur că vreau să rămân în domeniu și aș vrea să mai învăț în continuare. Să evoluez! Îmi plac cel mai mult expozițiile și concursurile precum Gastropan, de la Târgu Mureș, unde anul acesta am luat locul 3.” Website: http://www.proiecte-europene.com/vietibune/ Tweet