• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Mahmuri, în încercarea de a-şi aminti ce s-a întâmplat noaptea trecută, cei doi bărbați constată că și-au pierdut câteva lucruri personale: unul, umbrela cu cap de maimuţă, celălalt, o batistă brodată cu iniţialele numelui... Mai mult, din gazeta zilei află că, lângă cadavrul unei cărbunărese, au fost găsite... lucrurile lor?! Cum memoria le joacă feste, cei doi trăiesc cu impresia că sunt autorii unei crime abominabile. Din acest moment acţiunea se precipită, scenele curg într-un ritm dement, iar eroii noştri, cuprinşi de coşmarul psihozei, acţionează sub impulsul unor adevăraţi... criminali.

Un intens delir comic ce conduce personajele principale prin situațiile cele mai neprevăzute. O comedie neagră de calitate, uneori plină de haz... absurd, alteori de-a dreptul... „sângeroasă”, construită cu mecanismele unui adevărat thriller. Un spectacol pentru oameni inteligenţi care nu se feresc să râdă chiar de ei înşişi.

“Celălalt Labiche

Scrise în serie, cu o ușurință de invidiat și geniu comic, la comandă sau din inspirație creatoare, piesele lui Labiche au creat în dramaturgia universală un stil, o operă, dar și câteva capodopere. Una dintre ele – Crima din strada Lourcine – este unică prin concentrare dramatică, prin răsturnări de situație, dar și prin dramatismul ei insinuat. Disperare și dramatism la un reprezentant de seamă al teatrului de bulevard? Ei bine, da. Pentru mine, forța și unicitatea acestei piese, umorul ei fin, vin tocmai din îmbinarea stranie între disperarea personajelor care vor să scape unui destin implacabil și derizoriul situației lor reale. Departe de a fi realistă sau minoră, Crima din strada Lourcine descrie exact granița ambiguă dintre aparență și realitate, revoltă și resemnare, vinovăția asumată și instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi. O zonă umană în care totul devine posibil. Desigur, totul prezentat cu mult umor negru. „Totul se învârtește, totul danseză în jurul meu” spune personajul principal, descriind senzația unei realități paralele ce își pierde contururile cunoscute ale unei lumi ce a luat-o razna, antrenând totul în mișcarea ei nebunească. Poate că, la final, când totul se liniștește, lămurindu-se la nivelul unei realități banale, personajelor lui Labiche le e dor de tumultul vital și disperat în care intraseră din greșeală, pentru o clipă.

Noi, spectatorii, asistăm cu satisfacție, cu sadism chiar, la această zbatere inutilă a personajelor prinse într-un carusel al ororilor închipuite de propria imaginație. Dar oare viața noastră de fiecare zi nu înseamnă aceeași zbatere continuă, inutilă de cele mai multe ori, în încercarea de a ne justifica existența?” Felix Alexa Website: http://tnb.ro Tweet