• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională. „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară.” (Monica Lovinescu)

Un spectacol care trezește conștiințele amorțite și demască teroarea comunismului. O invitație pentru a descoperi adevărata dimensiune a acestui flagel al secolului XX, asupra căruia mulți își proiectează astăzi o viziune edulcorată și nostalgică.

În interpretarea de un puternic dramatism a Amaliei Ciolan, vom descoperi o țărancă simplă, dar cu o fluență a scriiturii și un firesc al povestirii în fața cărora talentul multor scriitori consacrați pălește. Neîmpovărată de ură sau blesteme, fără a pronunța vreodată cuvântul „comunism”, Anița / Amalia își acordează gândurile și trăirile într-o interpretare artistică excepțională, care ne relevă „statura net aristocratică a țăranului român” (Ștefan J. Fay).



Amalia Ciolan despre spectacol

“Am primit cartea întâmplător, de la o prietenă dragă. Am citit-o pe nerăsuflate. Nu-mi venea să cred că personajul povestea atât de simplu tot ceea ce a pătimit în viață. Imaginile se desfășurau, în timpul lecturii, în mintea mea, cadru cu cadru, și tot în același timp mă năpădeau senzații din cele mai diferite. Pe măsură ce parcurgeam traseul povestirii eram convinsă că va trebui să povestesc și eu despre Anița.

Așa am început. Sufletul ei mi-a transmis toate astea, iar eu am început să recompun în mici frânturi capitole întregi din viața ei. Doar așa puteam să aduc la viață uriașa ei făptură într-o oră de spectacol. Norocul a făcut să fiu susținută și ajutată în demersul meu de regizorul Sorin Misirianțu, fostul meu coleg, care a empatizat imediat cu subiectul. Sper ca munca noastră să fie o reverență adusă tuturor oamenilor care au pătimit nevinovați, prin suferință, în fața istoriei”. Amalia Ciolan

Sorin Misirianțu despre spectacol

„20 de ani în Siberia - durere, speranță, disperare, desprindere, voință, luptă, curățenie sufletească, purificare prin suferință, libertate, lumină divină. Să învățăm să-i iubim și sa-i iertăm pe cei care ne-au produs suferințe. Pentru a ne crește vibrațiile, pentru a evolua din punct de vedere spiritual, pentru a renaște. Sper să vă bucurați de acest spectacol. Amalia Ciolan este o actriță specială. O prețuiesc mult! Website: http://www.tnb.ro/ro/20-de-ani-in-siberia Tweet