LA CAZANE... Data: 20-03-2017 |
|
Drăcușorii stăteau de vorbă seara după muncă și mai toți se plângeau de oboseală... ”Eu”, zice unul, ”sunt responsabil de cazanul cu nemți, trebuie să-i plesnesc continuu să fiarbă acolo deoarece toți vor să iasă, să se salveze. Culmea, își fac și aparate cu care să se catapulteze afară din cazan... e greu, e foarte greu să-i ții înăuntru...” Altul se confesează și el... ”Aoleo, eu sunt la cazanul cu americani și ăștia sunt solidari unul cu altul, ies în valuri, ținându-se de mână. Îmi e foarte greu să-i resping. De abia reușesc. Vin câte o mie la buza cazanului, se ajută, au scări și trambuline, e ceva inimaginabil...” Și tot așa drăcușorii se plâng unul pe umărului celuilalt. Doar unul era foarte odihnit și vesel. Așa că toți îl întreabă: ”Ce ești așa de senin? Care e secretul tău?” |
|
”Eu”, zice ultimul, ”sunt la cazanul cu români. La mine e foarte simplu: cum vrea unul să iasă, cum îl trag toți ai lui înapoi!” | |
Vizualizat de:
72 ori
Comentarii:
0