• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Suntem prinși într-o pânză de păianjen. Am urmat norma impusă de ceilalți, îndemnați de părinți, la rândul lor îndemnați de ai lor părinți, de prieteni, ori din necesitate. Am crescut învâțând că educația este importantă, cea mai importantă de fapt. Orice altă activitate pe care o făceam în afara orelor era considerată relaxare, asta dacă nu avea legătură tot cu școala. Am fost constrânși să respectăm un program prestabilit și potrivit nevoilor comunității, nerespectând și înlăturând din discuție nevoile noastre personale.

Astfel am făcut cunoștință cu sacrificiul. Deși eram în afara cursurilor, timpul nostru a rămas să fie stabilit tot în funcție de programul pe care îl aveam la școală. A termina orele de curs nu însemna doar să te duci acasă și să te apuci de ce mai vrei tu să faci. Nu. Aveam teme, teme peste teme, aveam de memorat lecții. Iar, pe lângă asta, mai vroiam să ne și jucăm. Și astfel am învățat să ne distribuim timpul și dincolo de orele școlare.

Eram de mici prinși în plasa păianjenului, în plasa timpului impus. Poate nu conștientizam pe atunci ce impact are asupra noastră, poate eram doar ofticați pentru că nu ne puteam petrece mai mult timp în voia noastră, dar știam că trebuie să acceptăm. Și... noroc cu zilele de week-end, care au fost dintotdeauna parcă o binecuvântare. Partea mai puțin atractivă era că și atunci trebuia să mai faci teme. Asta dacă te-ai aruncat prea repede în această mini-vacanță și nu te-ai ocupat de ele mai devreme, pentru a-ți lăsa restul zilelor libere.

Week-end... O perioadă pentru care unii dintre noi trăiesc. Pentru acele momente în care pur și simplu stai și faci ce vrei și când vrei. Și aici se fac sacrificii mari. Fie ești prea obosit din cauza săptămânii aglomerate și acum vrei doar să te odihnești și nici nu îți dai seama când trec zilele. Va veni duminică seara și te vei întreba dacă ai apucat măcar să te relaxezi, deși ai făcut-o. Fie, deși obosit, nu vrei să renunți sub nici o formă la distracție și te vei duce să petreci toată noaptea, sacrificându-ți astfel templul. Și desigur, toată săptămâna următoare o vei desfășura pe jumătate adormit, râvnind la ziua de sâmbătă, pe care speri ca de data asta să ți-o petreci în recuperare.

Vorbind de timpul liber pe care îl avem astăzi, acel timp de după ore sau după serviciu. Mai mult de jumătate din el îl vom petrece în trafic. Ne ajunge doar să facem câteva cumpărături, pentru că probabil vom fi atât grăbiți, cât și deja obosiți. Ne plimbăm plictisiți printre raioane adăugând în coș ceea ce avem pe listă, iar după ce am verificat toate produsele, parcă nu e suficient. Continuăm cumpărăturile, căutând ceva. Știm că ceea ce am luat nu ne va satisface prea mult, fie știm că nu este ceea ce vrem într-adevăr. Ce vrem? Ceva dulce sau puțină relaxare? Luăm ciocolată, sau vin, depinde de preferințe.

Căutăm acel ceva care să ne fure chiar și pentru puțin timp, timpul. Picăm acum în plasa timpului nemăsurat, a relaxării, a mulțumirii, a satisfacției și poate că simțim și-o urmă de fericire. Dar de unde să știm noi, până la urmă, ce e aia fericire. Stările noastre fericite sunt, de obicei, scurte și precise. Cel puțin așa susținem. Ne scăldăm în preconcepții, doar pentru că simțim nevoia unei alte pânze de păianjen. Cea din care suntem convinși că nu vom scăpa. Plasa siguranței.

Și chiar de ar veni într-adevăr un moment real de relaxare, suntem și așa prea orbiți, prea obosiți și prea frustrați, ca măcar să-l observăm, darămite să îl și trăim. Alergăm după el, îl căutăm. Dar ne mulțumim și cu un baton de ciocolată. Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet