PARTENERI |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Warning: getimagesize(images_ed/e_307.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
O UȘĂ SECRETĂ - PARTEA A II-AData: 20-06-2013
Ascunsese într-o carte cu coperta roșie, de fapt, singura carte cu coperta roșie de pe acest raft, un plic. Am luat plicul în mână, dar din nou au început să îmi oscileze gândurile. Am rămas cu plicul în mână, de ce oare nu l-am așezat înapoi? L-am deschis și am citit o scrisoare de adio.
Îmi pare rău că trebuie să vă părăsesc, dar inima mea a decis că nu poate să își petreacă restul zilelor fără a ei pereche de suflet. Nu vă pot spune acum unde am plecat, dar mi-aș dori ca această ură să se stingă în timp și să mă puteți ierta, așa cum și eu vă voi ierta pentru că ați ales să nu îmi fiți alături atunci când inima mea și-a ales jumătatea.
Aș spera ca, după ce va avea să treacă acel timp care ne va înbuna inimile, să ne putem reîntâlni fără ocară, dar n-aș putea ști de acum când va veni acel moment. Știu că v-ați dat seama de plecarea mea încă dinainte de a găsi scrisoarea pe care am dorit să nu o las la vedere. Știu că aveați să deschideți această carte în seara de duminică după cină, așa cum se întâmplă mereu.
Am vrut să știți că a fost dorința mea să plec și sunt împăcată cu această decizie, deși mi-a fost greu să las în urmă cealaltă jumătate de inimă. Nu vă deranjați căutându-mă, pentru că voi fi departe, într-un loc aglomerat și străin. Peste ani, mă voi întoarce să vă revăd și sper să mă puteți primi cu bucurie. Dar vom vedea cum va fi.
Îmi doresc să puteți trece peste această greutate. Și vreau să știți, că deși v-ați împotrivit dorințelor mele, nu pot să nu vă iubesc în continuare.
A voastră,
Mădălina”
Mă întreb dacă s-au reîntâlnit și dacă eu am găsit scrisoarea chiar acum, dacă nu reușesc să o pun înapoi, ei nu o vor citi niciodată. Și deși nu dezvăluie nimic despre locul în care s-a refugiat, un element important nu îl lasă la voia interpretării. Mă gândesc că dacă a trebuit să fugă împreună cu iubitul ei, asta înseamnă că nu s-au înțeles în privința relației. Și probabil s-au auzit multe certuri și multe cuvinte apăsătoare s-or fi spus. În această scrisoare dorește ca părinții să știe că ura ei nu este atât de mare, dar că nu mai putea suporta gândul că ei nu vor fi de acord cu alegerea ei.
Mă simt oarecum responsabil acum pentru cele ce se vor întâmpla și mă întreb în continuare de ce a trebuit ca eu să îmi bag nasul. Poate că am distrus speranța părinților și poate au așteptat-o cu ură toată viața. Dar ea, poate că nici nu s-a mai întors. Cine știe? Oare când voi mai avea acces către lumea aceea? Scrisoarea trebuie să fie citită de părinți.
Trec nopțile mele nedormite, găsindu-mă pândind peretele din hol. Între timp am mai căutat câte ceva despre vechii locatari, văzusem în acea seară pe pozele familiale un nume. Am avut norocul să găsesc câteva din bunurile lor într-un anticariat. Recunosc că nu mi-a fost deloc ușor, întrucât numele lor este destul de comun. Noroc că i-am putut recunoaște din poze. Ba chiar am găsit un întreg album din care aveam să aflu mai multe.
Nu am găsit poze mai noi cu fata lor, părea că nu s-a mai întors la ei. M-am gândit că poate eu sunt de vină, că eu am schimbat cumva cursul natural, luând acea scrisoare. Sau poate că s-a întors, dar părinții au primit-o cu aceeași ură pe care au avut-o atunci când a plecat. Nu știu ce s-a mai întâmplat, dar cumva trebuie să aflu.
Dar înainte să mai fac ceva, să răspund odată la telefonul ăla, sună de ceva timp și am reușit să-l ignor destul.
L-am luat în mână și am oprit alarma. Îmi bate în ochi o lumină puternică. Este ora 6. Oare când am ajuns în pat?
Editorial publicat in data de:
20-06-2013
de către Octavian Radu
de către Octavian Radu
Vizualizat de:
1348 ori
Comentarii:
0
PUBLICITATE |
 |
|
| |
|
|
