Warning: getimagesize(images_ed/e_443.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
SUNTEM PREGĂTIŢI DE VIAŢĂ?
Data: 27-10-2014
Deşi suntem abia la jumătate, toamna aceasta parcă ne aminteşte ce ne aşteaptă peste puţin timp, când o să vină de-a dreptul iarna. Îmi amintesc că nu este prima dată când dă prima ninsoare cu mult înainte, dar eu o iau şi ca pe un reminder a ceea ce va să vină.
Aș zice deci că ne sunt, din acest punct de vedere, strict necesare aceste surprize. La urma urmei, ne amintește și de faptul că nu suntem doar niște oameni care stau mereu confortabil oriunde s-ar afla, dar că suntem și trebuie să fim supraviețuitori. Asta se întâmplă când ești prins pe nepregătite cu ceva, în cazul acesta cu hainele, cu căldura, cu izolația poate, cu proviziile de iarnă, cu cauciucurile.
O altă întâmplare care ne mai poate trezi simțurile supraviețuirii este pana de curent. Poate nu dacă are loc noaptea, când dormim, și nu dacă are loc pentru o relativ scurtă și suportabilă perioadă de timp. Dar când trece mai mult începi să simți disperarea, disperarea supraviețuirii și neputința pe care o simți în fața unor astfel de situații. Nu te-ai pregătit deloc pentru asta.
La urma urmei, de ce nu ne pregătim deloc pentru asta? Adică nu este un lucru chiar atât de imprevizibil. Mai ales acum, că vine și iarna. Adică vor ajunge mai greu camioanele cu alimente în orașe. Ar trebuie să începem să ne strângem, puțin câte puțin, provizii pentru iarnă. Comparativ cu ceea ce trebuiau să facă strămoșii noștri, poate fi o nimica toată. Trebuie numai să mergem la supermarket și să ne încărcăm mașina cu alimente necesare și care rezistă mult. Asta plus apă potabilă, multă apă.
Dacă se întâmplă să nu ai gaze o perioadă? Ești pregătit pentru asta? Sau poate nu ne pregătim nici măcar pentru o pană de curent, un lucru mai des întâlnit. Nu vreau să compar iarna cu o vreme pre-apocaliptică, dar mi se pare că de când avem atâtea la îndemână nici nu ne mai gândim la situațiile posibile care pot apărea. Pur și simplu pare că doar ne bazăm pe faptul că nimic nu se va schimba, că vom avea mereu totul la o distanță de câțiva pași față de scara blocului, că întotdeauna va fi magazinul aprovizionat, că vom avea toată iarna, garantat, căldură, apă caldă, gaze și lumină. Și nu spun că nu ar trebui și că ar fi mai bine să ne pretrecem iernile ca sălbaticii. Mi se pare numai că nu intrăm în contact direct cu felul în care avem parte de toate cele menționate. Noi doar le plătim și le primim. Nu pot să spun că ne atașăm în vreun fel de ele, ci le privim ca pe niște necesități ce trebuie a ne fi oferite.
Mă gândesc cum este pentru cei care se duc din timp să-și procure lemn, să-l taie în bucăți mai mici, să-l împartă, să-l înmagazineze, apoi să-și încălzească casele cu el. Desigur, nici acest om nu își culege singur lemnul, ci îl cumpără, dar totuși, este mai apropiat de sursa lui de căldură decât ceilalți, care fie apasă un buton, fie nu fac nimic și doar primesc. Acest om privește altfel căldura și cu siguranță că se bucură de ea mai profund.
La fel merge și cu mâncarea. Una e să mănânci din borcanele de murături pe care le-ai luat de la supermaket și altceva e să te fi dus la piață, să fi luat legumele necesare, să le speli, să le tai, să le pui tu însuți la murat. Altă poftă ai când mănânci din cele făcute de tine. Și altfel înțelegi cum trebuie să decurgă lucrurile în viață. Fiecare ar trebui să facă ceva în acest sens pentru el și familia lui.
Editorial publicat in data de:
27-10-2014
de către Octavian Radu
Website:
http://calendarevenimente.wordpress.com
Tweet
de către Octavian Radu
Comentarii:
0