• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Nu sunt eu un bun analist politic. Sunt un român care tocmai a aflat că noul președinte este Klaus Iohannis. Mă întreb câți alți români mai știau ceva despre el înainte de alegeri. Știm că a fost primarul Sibiului și că a făcut din acesta o capitală culturală europeană. Acest fapt nu este tocmai ușor de realizat ori nu este tocmai ceva la care mulți alți primari se gândesc să facă ori au făcut.

Din ceea ce s-a auzit, la câteva zile după ce a câștigat alegerile, a început să curețe orașul. Înfrumusețarea a durat cam două săptămâni și, la momentul respectiv, a supărat puțin oamenii, deoarece peste tot era un șantier. Totuși, s-a dovedit a fi un efort meritat, deoarece orașul a fost curat și frumos organizat. Lucru ce a plăcut multora. Și, mă gândesc, cui nu i-ar plăcea?
A nu se crede acum că eu compar cele două meserii, considerându-le identice. A fi primar și a fi președinte înțeleg că este foarte diferit. Ceea ce încerc să subliniez este faptul că avem mulți primari în România care nu pare că și-au dat silința așa cum a făcut-o domnul Iohannis.

Mie mi-ar plăcea să văd această țară curată. Vorbesc acum la modul literar. Problema este că sunt foarte mulți oameni needucați și mă tem că ar fi în zadar, chiar dacă s-ar strânge toate gunoaiele, că s-ar aduna la loc în câteva zile. Nu înțeleg de ce unii încă simt nevoia să arunce gunoiul pe geamul autoturismului, mă întreb ce încearcă ei să demonstreze, deoarece cei ofensați suntem tot noi, românii care muncesc, supraviețuiesc, votează, alături de ei. Mi se pare lipsă de respect la adresa celolrlalți, dar și la adresa lor, deoarece este locul unde și ei locuiesc.

Poate că unii vor susține că exagerez și că sunt lucruri mai importante de discutat, dar am ținut să evidențiez faptul că nu sunt un bun analist politic încă de la început. Și sunt convins că foarte mulți oameni care au fost și ei la vot sunt ca mine. Eu mă gândesc acum că, la bine sau la rău, ne-am ales conducătorul. Poate că va fi mai bine sau poate că nu. Eu mă gândesc acum la cum ar putea să fie mai bine și care ar fi poate primul lucru care trebuie făcut.

Cred că acest lucru care poate părea mărunt în comparație cu taxele, cu învățământul, cu sănătatea, arată totuși atât de multe despre felul în care ne comportăm unii cu ceilalți. Și pentru că este un spațiu public în care fiecare dintre noi pășim, ceea ce se întâmplă este o dovadă de lipsă de respect. Iar acest lucru se transmite, desigur, și în alte domenii. În ciuda salariilor mici de pretutindeni, în ciuda taxelor ridicate și a suferinței de pretutindeni, alegem parcă să ne facem rău unii altora, decât să fim uniți și buni unii cu ceilalți. În foarte multe locuri văd nepăsare și chiar dispreț. Poate că ambele sunt născute din nefericirea situației financiare, dar nu pe cei care suferă alături de tine, unii poate că și mai mult, trebuie să te răzbuni. Ceea ce spun este că mi se pare că cea mai mare majoritate se ferește de o adevărată responsabilitate. Chiar și cu un om (sau mai mulți) care ne conduce, suntem și noi responsabili pentru felul în care ne trăim viața, pentru ceea ce simțim, ceea ce arătăm, ceea ce spunem, ceea ce facem, pentru felul în care ne comportăm cu cei din jur.

Și noi suntem cei care ne călcăm în picioare unii pe alții. Și noi suntem cei care adaugă suferință acolo unde este deja. Este foarte importantă situația financiară într-o astfel de societate, sunt extrem de importante sistemul de sănătate și cel de învățământ, dar cei care lucrează în acele locuri suntem, în fond, tot noi. Poate că sunt niște reguli care trebuie respectate, dar mai întâi trebuie să ne respectăm unii pe alții. Cumva trebuie să putem să facem asta și să respectăm și regulile. Asta presupune creativitate și curaj. Sunt încă mulți care fie se tem, fie nu le pasă. Cei mai mulți cad în tabăra a doua, din ceea ce pare. Ceea ce tot încerc să spun aici este că locuitorii unui pământ comun sunt cei care fac diferența, în special în momente grele. Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet