Warning: getimagesize(images_ed/e_461.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
FĂRĂ CONEXIUNI
Data: 23-02-2015
V-ați întrebat vreodată cum ar arăta o zi fără conexiuni? Nu este o zi de vacanță, nu te afli pe plajă sau într-un oraș nou pe care îl vizitezi. Ești acasă, dar deconectat. Este o alegere și nu o întâmplare. Mie mi s-a întâmplat într-o seară.
Te întorci acasă într-o zi, după ora 17:00. Drumul a fost neobișnuit de liniștit pentru acea oră. Traficul era aproape inexistent și totuși, nu era o zi de weekend, era mijlocul săptămânii. Soarele aproape văratec strălucea într-o nuanță de oranj, iar tu, în loc să iei un taxi, te-ai decis să mergi pe jos.
Cu puțin înainte erai foarte tulburat și simțeai că nu îți poți găsi liniștea nicăieri. Nu voiai să mai rămâi, dar nici să pleci. Peste tot avea să fie la fel, gândeai, erai sigur de asta. Te-ai pregătit să pleci acasă, unde aveai să-ți confrunți în continuare această stare de agitație pe care nu păreai să o poți înțelege. Parcă nici nu mai știai de unde a apărut sau de când, părea să se fi instalat de secole. Lucrul ce îți era cert era faptul că nu o să dispară prea curând.
Trăirile tale degajau o stare de seriozitate severă. Așa ceva nu poate pur și simplu să zboare, așa cum a venit. Așa ceva trebuie rumegat, trebuie trăit și retrăit, trebuie înțeles și abia apoi trebuie rezolvat. Dar știai că nu o să vină într-o clipită toată acțiunea asta. Te pregăteai pentru o lungă perioadă de îndurerare.
Ai ieșit afară, oarecum absent. Parcă te-ai fi resemnat cu ceea ce urma să se întâmple. Cel puțin știai că nu ai cum să eviți. Sau că nu mai trebuie. Pe drum, gândurile ți s-au limpezit, ai putut până și admira arhitectura caselor pe lângă care treceai, ți-ai făcut noi visuri, noi idei. Fiecare pas aducea parcă o nouă speranță. Starea de disconfort s-a anihilat cumva, fără ca tu să știi de ce, fără ca tu măcar să observi asta. Aproape că nu îți mai aminteai cum te simțeai mai devreme.
Ai ajuns acasă. Nu erai nici trist, nici fericit că drumul s-a sfârșit. Ți-ai amintit de starea de resemnare de mai devreme. Dar ai rămas liniștit. Casa era tăcută, nici un suflet zăpăcit. Totul te găsea într-o ordine de neînchipuit. Draperiile erau trase, dar puteau pătrunde nuanțele calde ale apusului de Soare. Te aflai în umbră, dar totodată și într-o completă intimitate, așa că nu ai lăsat să pătrundă în casă exteriorul. Ai vrut să fii și să te simți singur. Lămpile pe care le-ai aprins au sporit acel decor ușor romantic.
Te-ai așezat la birou și ai început să notezi. Nu ai simțit nevoia nici măcar să îți scoți laptopul din geantă. Te-ai gândit, la un moment dat, că ai putea să faci asta. Dar liniștea și această deconectare îți plăcea prea mult. Nici tu nu înțelegeai prea bine de ce. De ce, într-un moment ca acesta, care nu îți este complet străin, nu mai vrei să fii conectat. Ce s-a întâmplat, astfel că acum refuzi să faci ceea ce făceai în mod obișnuit? Poate că drumul liniștit pe care tocmai l-ai parcurs, atât fizic, cât și psihic, te-a ajutat să discerni mai bine lucrurile importante.
Liniștea, pacea aceea exterioară și interioară, ne este atât de indispensabilă. Dar cumva pare că nu simțim asta. Alegem să fim în agitație, deși nu ne place. Alegem să fim mereu conectați, deși avem nevoie și de momente de singurătate, completă singurătate.
Am rămas așa, deconectat, toată seara. Și a fost un moment de regăsire foarte plăcut. Mi-am dat seama cât de importante sunt aceste momente în viața noastră și că, din când în când, trebuie să ne mai conectăm și cu noi, doar cu noi. Experiența poate fi extrem de benefică.
Editorial publicat in data de:
23-02-2015
de către Octavian Radu
Website:
http://calendarevenimente.wordpress.com
Tweet
de către Octavian Radu
Comentarii:
0