Warning: getimagesize(images_ed/e_462.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
CE NE ADUCE BĂTRÂNEȚEA
Data: 02-03-2015
Am fost plăcut impresionat zilele acestea de doi bătrâni pe care i-am vizitat, așa încât m-am gândit că această temă nu prea este discutată, dar nici luată în seamă. Avem tendința să ne îndepărtăm de ei și să îi considerăm nebuni, neascultându-le sfaturile pline de înțelepciune.
Îmi spunea că așa au fost mereu, el împreună cu soția. În fiecare lună își puneau deoparte bani, că sigur vor veni și timpuri mai grele. Iernile sunt lungi și friguroase, gazele se scumpesc, și e mai bine să fii pregătit decât să mori de frig. După un timp, au început să strângă bani și pentru înmormântare, că la noi sunt scumpe. Mai vin apoi și pomenile, atât de dese la început. Și astfel speră să se asigure, măcar cât de cât, că poate nici copiii n-or avea cât le va trebui.
Casa lor modestă nu era ferită de stricăciuni și de reparații, dar chiar și așa, reușeau să o păstreze într-o stare impecabilă. Și, deși am ajuns pe la ei neanunțați, nu era obiect care să nu fie spălat ori aranjat. Recunosc că a fost neașteptat. Ai crede poate că unui om bătrân îi pasă și mai puțin de lucrurile astea, dar am rămas surprins să văd contrariul. Un așa comportament nu îl dobândești într-un timp scurt. Asta denotă faptul că și-au trăit în acel fel mare parte din viață.
Ne-au vorbit și de bune și de rele. Dar chiar dacă ne vorbeau de necazuri, vocea caldă a bătrânei arăta înțelegere pentru toate ce se întâmplau. Tonul ei delicat învăluia chiar și poveștile cele mai neplăcute într-o cromatică mai veselă. Oare cum se putea așa ceva, mă întrebam eu? Ce anume putea să îi dea o asemenea forță, încât, chiar și la vârsta bătrâneții, să privească lumea și cu ochi buni? Mă tot gândesc că nu poți să fii așa, fără să fi fost și înainte. Poate că așa au fost crescuți sau poate că așa s-au crescut singuri, cert este că le-a priit cumva. Se poate citi asta pe chipurile lor, în special pe cel al bătrânei, care este parcă neasprit de vremurile grele prin care a trecut.
Ar fi plăcut să vedem asta mai des. Ne aruncăm priviri tăioase și cuvinte grele și ne facem mult rău. Vedem numai răul înainte. Un chip blând ca al bătrânei vedea numai frumosul. Până la urmă, ce folos îți poate aduce să te ții înconjurat de ranchiună? Ura din ură se naște. Poate că vine, odată cu înaintarea în vârstă, și înțelepciunea. Nu prea mai credem asta în zilele noastre. Trăim cu impresia că bătrânii fac confuzii. Poate că la unii se instalează demența, altora nu le-a păsat, dar mai sunt și aceia pe care ar trebui să îi ascultăm. Problema este că nu-i prea înțelegem. Încă mai avem de trăit și de învățat, dar mai întâi trebuie să învățăm și cum să ascultăm. La urma urmei, timpul trece pentru fiecare la fel de repede și nu-i rost să fie pierdut. Cred că nici nouă nu ne va conveni când, după zeci de ani de experiență, nimeni să nu vrea să ne asculte.
Editorial publicat in data de:
02-03-2015
de către Octavian Radu
Website:
http://calendarevenimente.wordpress.com
Tweet
de către Octavian Radu
Comentarii:
0