Warning: getimagesize(images_ed/e_465.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
MYSTERIUM
Data: 23-03-2015
Incipit, cuprins, punct culminant, final. Așa am fost învățați. Dar oare orice călătorie se naște așa? Ce ar fi dacă începutul ar fi cuprinsul? Te trezești, dintr-o dată, în mijlocul acțiunii și ești năuc. Sună cunoscut? Seamănă cu momentul nașterii, nu?
Mijlocul este momentul acela al călătoriei tale în care totul este permisibil. Ești alienat de tot ce reprezintă lumea exterioară, de reguli, de preconcepții. Ai extraordinara putere de a nu ști de unde ai venit ori unde te duci. Totul este și devine mister. Enigma ți-o vei descoperi, pas cu pas. Fiecare clipă reprezintă o încercare, o descoperire, un semn. Semnele îți indică direcții. Direcția va trebui fie analizată, fie doar trăită. Alegerea va reprezenta trecutul. Încet, îți descoperi începutul.
Un obiect adunat, o amintire. Sunt răsturnat de greutatea valizei mele. Am exagerat, dorind să duc în viitor toate aceste lucruri. Încep să conștientizez nimicul. Într-un mod ciudat, greutatea m-a adus la această concluzie, și nu sărăcia. Dacă le arunc pe toate, Pământul se va umple de gunoi, dacă le dau pur și simplu, fără să cunosc nevoia celuilalt, s-ar putea să se ajungă la aceeași problemă. Atunci ce mă fac eu cu ele? S-a născut o altă situație care a fost total neprevăzută. Și deși am început să-i observ tiparul, ea s-a petrecut tot pe neașteptate parcă. Neatenția mea în privința asta a născut acum această problemă, a cărei rezolvare tot în mâinile mele cade.
Acest mister naște uneori și neliniști. Oare pentru că nu cunosc începutul sau pentru că nu îmi prevăd viitorul? Momentul prezent începe să nu fie suficient. Mă macină neștiutul. Toate obiectele pe care le-am adunat au construit pentru mine un trecut palpabil. Deși aleg să îmi duc în continuare greutatea, cu prețul sănătății chiar, nu îmi aduce, totuși, vreun confort atât de mare. Eu rămân nelămurit și îngândurat. Mă întreb cu ce mă ajută ele și dacă vor reprezenta ceva în viitor.
Am trăit zi de zi cu ideea că viitorul este undeva departe, într-un mare necunoscut, un punct îndepărtat, un scop de atins. N-am prea băgat de seamă faptul că l-am trăit, clipă de clipă. Obiectele astea cred că m-au făcut să înțeleg acest lucru. Și-au găsit, deci, utilitatea. Dar cum acum devin de-a dreptul zadarnice, cred, ar fi timpul să mă descotorosesc de ele, dar fără a aduce vreun rău necesar lumii. Va trebui să călătoresc mult, până ce voi găsi persoanele ce vor avea nevoie de aceste obiecte.
Și astfel, călătorul singuratic a învățat că fiece lucru, fiece semn, îi poate fi de folos la un moment dat. Poate că trebuie să învățăm a ne folosi de tot ce ne e dat și apoi să dăm mai departe, celor nevoiași. O călătorie nu va fi niciodată inspidă, cât timp tu îi cauți un înțeles.
Editorial publicat in data de:
23-03-2015
de către Octavian Radu
Website:
http://calendarevenimente.wordpress.com
Tweet
de către Octavian Radu
Comentarii:
0