• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Să fie premoniții sau doar dorințe îndepărtate ieșite acum la suprafață? Treptat, se naște în mintea ta altă idee. Dacă te-ai înstrăinat de ea pentru mult timp, poate să îți pară nouă la început. De multe ori însă, aceasta este concepută încă din adolescență, dar alegerile făcute uterior te-au îndepărtat de ea. Poate că nu ți se părea rațională, poate că nu te considerai curajos, poate că alte nevoi au fost mai importante la acel moment.

Pentru asta însă nu trebuie să ne simțim vinovați. Poate că nevoia acelor dorințe s-a afișat pentru că în acel moment poți să faci ceva în privința lor. Pentru început, trebuie să asimilezi bine sentimentele create. Apoi, când te vei obișnui cu ele, o să se afișeze și sursa acestora. E vorba și de dor și de dorință.

Dor, dacă sunt lucruri născute din copilărie, dorință, dacă începi să realizezi că ți le dorești în continuare. Dacă ajungi la concluzia că acestea nu te vor părăsi și poate că nici tu nu vrei asta, atunci începe procesul de acomodare, succedat de schimbare.

Dorințele noastre pe care le formăm în adolescență nu sunt doar nebunii iraționale, pofte momentane și zburătoare, cum s-au obișnuit oamenii să creadă. Dimpotrivă, unii psihologi susțin că atunci se fac legăturile neuronale cele mai puternice și că, astfel, intrăm în contact cu ființa noastră. De foarte multe ori părăsim aceste dorințe, din varii motive. Poate fi vorba de dorințele părinților, de situația financiară sau de faptul că nici noi nu le-am considerat potrivite pe termen lung. Așa că încercăm, de-a lungul timpului, să le uităm. Pentru a ușura procesul, facem asta prin negare. Născocim neajunsurile, defectele, pentru a ne convinge că alegerea nou făcută este mai bună. Poate că este, uneori, deși, pentru că nu am ales cealaltă cale și nu am luptat pentru ea, nu prea avem de unde ști acest lucru. Poate că ar fi fost bine sau chiar mai bine și invers. Astfel, ajungem să credem că nu ne mai place ceva ce ne atrăgea profund atenția în adolescență. În mod contrar, vom suferi pierderea la nesfârșit, pe când noi încercăm să ne acomodăm cu noua direcție.

Și trăim astfel pentru mult timp. Și ne este bine chiar. Că doar am cerut ca, cu timpul, să vedem numai avantajele în această alegere. Avantajele nu sunt, neapărat născocite. Ele pot exista și pot fi valabile în realitate, dar devenim subiectivi atunci când nu punem în balanță și neajunsurile. Ajungem să ne complacem într-o situație pentru că ne este teamă acum de altceva. Și poate din cauza monotoniei create, care devine prea apăsătoare, începe să se nască dorul. Devenim cuprinși de reverie și ajunge, aproape în mod inevitabil, la dorință. Dacă îți place prea mult ceea ce simți datorită acestor sentimente, nu le vei putea înlătura și vei rămâne ancorat în visare. Cu timpul însă, acest lucru va fi nesatisfăcător, fapt ce poate determina acțiuni mai puternice în viața reală.

Poate să pară nebunesc sau stupid chiar, cel puțin pentru ceilalți, dar odată ce îți dorești să te reconectezi cu tine, prea multe înapoi nu se mai pot face. Renegarea nu distruge orice fărâmă a dorințelor. Le maschează bine, dar nu dispar. Este suficient un factor declanșator mai puternic care să stârnească din nou focul. De aici încolo este o altă călătorie. Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet