• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Despre lucrurile mărunte nu mai vorbește nimeni. Socotesc că ne atașăm prea mult de măreție. O supraevaluăm adesea și, mai ales, supraevaluăm statutul moral pe care îl aduce. Asta deoarece grandoarea aduce, cel puțin în mintea celui care o simte, un respect nu neapărat profund, dar mare, de sine, împreună cu cel social.

Totuși, a avea parte de calități ce trezesc admirație nu este lucru puțin, cât timp, mai ales, acestea sunt demne de respect. Intervine, desigur, aici, liberul arbitru. În fond, orice fel de caracterizare a unui om aduce laolaltă felul său de a fi împreună cu interpretarea privitorului și, implicit, a criticului.

Așa ceva nu are legătură cu vreo formă exterioară și bine definită, ce nu poate să fie ușor manipulată. Până și când vorbești de un fruct, deși culoarea și forma sa rămân aceleași pentru orice privitor, caracterizarea lui poate să fie diferită, căci sunt implicate și simțuri care aduc adevărul la suprafață mai degrabă printr-o formă de deducție.

Concluziile la care ajungem sunt răspunsuri filtrate ale percepțiilor noastre. Fiecare lucru exterior nouă trece printr-o serie de analiză specifică simțurilor noastre. Adevărul la care ajungem este dat fie de cumulul lor, fie de dominantă. Atunci când răspunsul este dat în funcție de dominantă, putem să credem că aceasta este o formă de manipulare, nu neapărat a simțurilor noastre, cât a modului de interpretare. Interpretarea va avea întotdeauna loc prin prisma propriilor noastre trăiri. Cât timp și acestea diferă, devine clar că nu va exista vreodată o analiză impersonală și deci, nici un răspuns obiectiv.

A ajunge la cunoașterea și la recunoașterea caracterului de realitatea exterioară a lumii, adică la trecerea de la subiectiv la obiectiv, presupune să nu fii și să nu te lași manipulat atât de ceea ce se propune în obiectul de analizat, dar mai ales nemanipulat de propriile trăiri. Fiecare analiză va trece prin filtrele simțurilor noastre și va fi, la un moment dat, manipulată în vreun sens sau altul. A concepe ideea de obiectivizare în situația dată, devine un lucru nerealist prin definiție, poate chiar absurd. Asta pentru că a scăpa de propria noastră manipulare este un fapt greu de recunoscut, în primul rând, dar și greu de realizat.

Prin urmare, calitățile unui om, trecute ele insele și prin filtrele percepțiilor noastre, ajung să fie analizate prin metoda deducției, cu promisiunea de a se ajunge la un adevăr imparțial. Totuși, tocmai filtrarea aceasta a unor rezultate are caracter manipulator. Putem spune vreodată că ajungem la obiectivizare? Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet