Warning: getimagesize(images_ed/e_490.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
SUSPANS - O TRĂIRE ÎNTRE INTELECT ŞI EMOŢIE
Data: 28-09-2015
Mă trezesc, îmi beau cafeaua, mă gândesc la nimic parcă, că nu îmi mai amintesc. Mă duc la serviciu, aleg drumul cel mai scurt, mă gândesc iar la nimic sau la ce am de făcut azi. Trec orele, plec acasă. Fac un duş, mănânc şi poate mă bag la un film. Iar mâine ştiu că va fi la fel. Recunoşti tiparul?
Ce spuneți de suspansul minții sau a stării de veghe? Ce vreau să spun prin asta? Vrem, nu vrem, suntem sortiți, aparent, obiceiurilor. Construirea unor obiceiuri aduce o stare de confort, deoarece situația devine sub control și mai ușor de prevăzut. Aceste obiceiuri, de la cafeaua de dimineață, la ruta pe care o alegem spre serviciu, putem spune că ne fac viața mai ușoară. Ne păstrează într-o zonă de siguranță. Lucrurile neprevăzute ce pot avea loc în timpul, dar și în afara acestor obiceiuri ne izolează într-o stare de suspans. De obicei, acesta este cauzat de nepregătirea noastră pentru astfel de momente. Făcând zilnic sau aproape zilnic aceleași lucruri, părăsim oarecum starea de veghe autentică.
Când părăsim starea de veghe autentică, suntem mai vulnerabili în fața unor situații fie și ele comune sau deloc surprinzătoare. Este vorba de faptul că amorțim anumite simțuri, intrând pe latura non-sensibilă și absentă a conștiinței noastre. Nu mai suntem la fel de vigilenți. Iar această atitudine este în continuare importantă. Ține de instinctul de supraviețuitor pe care îl mai avem, totuși, dar considerabil diminuat.
Lăsându-ne pradă distragerii de la lucrurile elementare, ajungem să trăim precum niște zombi, care nu știu ce fel de viitor frumos așteaptă. Trăim fiecare zi ca și cum am ști exact ce ne așteaptă, pentru că am avut grijă să nu se petreacă nimic ieșit din comun. Dar viața ne demonstrează contrariul, iar noi suntem luați prin surprindere de fiecare dată. Suntem nepregătiți încă. Nu ne învățăm lecțiile și nici nu ne gândim asupra lor, odată ce acestea se distanțează ușor de noi.
Ne bucurăm atunci când o situație sau problemă ia pași parcă de la sine și se îndepărtează de viața noastră, lăsând ca lucrurile să revină la normal, normalul cu care suntem noi obișnuiți, în orice caz. Nu este de mirare, căci și așa suntem într-o continuă perioadă de depresie socială și căutăm, din când în când, amorțirea de la starea de veghe de zi cu zi, chiar dacă și aceea superficială. O căutăm prin distracție, prin petrecere, filme, muzică, chiar și dezmăț.
Nu sunt foarte mulți care caută să își accentueze starea de veghe cu ajutorul adrenalinei. Există multe sporturi care ajută în acest sens, dar cei mai mulți preferă sedentarismul sau ceva cu mai puțin stimuli de acest fel. La ce ajută să practici sporturi de acel gen? Gândiți-vă la a conduce o mașină. Deși odată intrate în refex comenzile, ele pot fi făcute și fără a te gândi conștient la ele, presupune a fi atent la ce se petrece în jur, a fi prezent. Sunt și aceia care nu fac asta, vedem prin faptul că fie nu respectă anumite reguli de circulație, fie nu sunt suficient de atenți, dar condusul în sine presupune atenție constantă. Adrenalina iese la iveală, de cele mai multe ori, în preajma unor situații de pericol, dar nu este neapărat necesar ca acest pericol să aibă loc, el poate să fie doar prevăzut și simțit.
Ce ar fi dacă am încerca să facem ceea ce făceam și înainte, dar cu altă stare? Nu trebuie să renunți la obiceiuri doar ca să fii mai prezent. Ideea este să încerci să fii prezent oricând. Să îți bei cafeaua și să fii conștient de asta, de tine. Gândește-te și la tine, la ce alegeri faci, ce înseamnă acțiunile tale pentru tine, ce înseamnă să amâni și ce înseamnă să adopți o schimbare.
Editorial publicat in data de:
28-09-2015
de către Octavian Radu
Website:
http://calendarevenimente.wordpress.com
Tweet
de către Octavian Radu
Comentarii:
0