• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Ne-am construit astfel caracterul în principal pe baza unor experiențe personale, dar și pe baza a ceea ce am auzit spunându-ne de cei din jur, în special de către cei care ne-au crescut. Cuvintele și acțiunile lor sunt extrem de importante în vederea personalității noastre, a ajutat profund la dezvoltarea ei.
Dar cum putem să ajungem la o înțelegere mai profundă a personalității noastre? Urmărindu-i pe cei mici, desigur. Copiii mici nu au încă delimitarea între bine și rău, urât și frumos, trist și fericit. Pentru ei momentul perfect este momentul prezent. Fie că râd în hohote, se sperie sau se lovesc și încep să plângă, momentul trece, este uitat și viața merge mai departe. Din ce se poate observa, starea naturală a unui copil este cea a fericirii, el este încântat de faptul că trăiește și de ceea ce vede, privește, se bucură și învață. Dar lucrurile acestea vin în mod natural, nu sunt impuse, nu sunt stări comparate, copilul este pur și simplu prezent.

Pe măsură ce creștem, auzim tot felul de lucruri privind cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie să spunem, ce să învățăm, cum să nu fim și așa mai departe. Acestea sunt așa-zisele programe impuse care iau parte la construirea personalității noastre. Dacă nu suntem lăsați să experimentăm singuri și să alegem singuri ceea ce ne place să facem, ajungem să facem pe seama unor comparații între ce e bine și ce nu, ce e respectabil și ce e rușinos, ce ne face pe noi fericiți sau ce îi face pe alții fericiți.

Se vorbește despre chemarea naturală a unuia înspre un anumit domeniu. Este vorba despre acea atracție necondiționată între tine și altceva, fără să existe ideea că acel ceva o să te facă un mare om. Pur și simplu îți face plăcere și, pentru început, este suficient. Faptul că abordezi situația precum un copil neînfricat, învingător, presupune că ești dispus să îți asumi greșelile, să înveți din ele, să încerci din nou și să reușești, să mergi mai departe. Așa fac copiii când, spre exemplu, învață să meargă. Nu o să iasă de la primul pas, o să fie o provocare, o să se dezechilibreze, o să cadă, dar nu-i nimic, urmează o nouă încercare, un nou pas și o reușită.

Și toate astea în timp ce ai zâmbetul pe buze, pentru că trăiești momentul și te bucuri de el așa cum e, pentru că nu îl judeci, nu îl compari cu altele mai bune sau mai rele, pentru că știi că din fiecare lucru și de la fiecare persoană poți învăța ceva, fiecare experiență este o lecție, iar fiecare acțiune este consecința unor gânduri și sentimente. Învățăm, ne ridicăm și mergem mai departe.

Ce înseamnă să fii fericit, ne întrebăm uneori? Fericirea poate să însemne lucruri diferite pentru diferiți oameni. Unii ar putea spune că este vorba de o pereche de pantofi sau de o cană cu ciocolată caldă, o înghețată, un film romantic. Veți găsi răspunsuri variate. Dar, în esență, toate aceste răspunsuri trebuie să posede ceva comun, pentru ca rezultatul să fie identic, nu-i așa? Și care poate să fie acela? Ce este fericirea?
Fericirea este o consecință a unor gânduri și acțiuni? Fericirea este o alegere? Fericirea este parte din personalitatea cuiva? Ce înseamnă să fii fericit? Se poate descrie acest sentiment în cuvinte? Este o emoție, o energie, ce nu poate să fie transmisă altfel decât prin acțiuni?

Fericirea este acel omuleț din mintea noastră care are grijă ca noi să ne simțim bine în orice clipă, deoarece fiecare moment e important și trebuie prețuit. Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet