PARTENERI |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
Warning: getimagesize(images_ed/e_508.jpg): failed to open stream: No such file or directory in /home/calistro/public_html/detalii_ed.php on line 132
AMÂNAREA LUCRURILOR IMPORTANTEData: 01-02-2016
O vorbă spune că avem două vieți. A doua viață începe când realizăm că nu avem decât una. Este profund căci, în fond, e foarte adevărat. Când vom realiza că aceasta este singura viață pe care o avem aici și acum, am începe să acționăm altfel.
Dacă amânăm des din a face lucrurile importante din viață, înseamnă că nu valorizăm timpul, viața, momentul prezent, așa cum ar trebui. Și am învățat că ceea ce trece, trecut rămâne. De-am înțelege acest lucru și mai bine, nu ne-am mai îneca din când în când în el.
Dar de ce ajungem să amânăm? Cumva e lipsa de fericire, lipsa de iubire? Atunci când faci ceva cu drag, cu iubire, adori să iei parte la așa ceva și vrei să continui, vrei să termini și să te reapuci. Dar când începe să îți piară interesul, poate că înseamnă că nu este nici iubirea aceea care te face fericit să faci un lucru.
A acționa cu și din plăcere nu se compară cu nimic. Este un sentiment de bucurie și armonie care dăinuie în tine cât timp nu îți pierzi interesul sau speranța. Speranța este un alt factor important aici. Ea ține de viitor, dar te ajută să acționezi în prezent. Este un element care leagă prezentul de viitor într-o formă subtilă.
Nu îți pot spune cât de important este să nu îți pierzi speranța. A-ți pierde speranța înseamnă să te lași demoralizat, trist și amărât. Ceea ce faci parcă nu mai are un scop, parcă, dacă ar fi avut unul, s-a evaporat căci începi să-l gândești cu suspiciune, cu îndoială în realizarea lui. Posibilul devine imposibil, iar asta te deprimă.
Cândva ai gustat din aventură, din acel eu pot pentru că vreau. Și cât de important este și acest „vreau” în comparație cu „trebuie”. Când trebuie, faci parcă pentru că ți-a zis cineva, chiar dacă acel cineva erai tot tu. Acțiunea din iubire lipsește și se simte, lucrul te poate sictiri, te scoate din prezent și te fură te miri unde. Ajungi să fii cu capul în nori, căutând ceva mai bun. Dar când vrei să faci ceva, nimic nu te oprește, chiar dacă te-ar opri. Cauți soluții, ești creativ, imaginația îți devine plină și, cel mai important, ceea ce faci faci cu bucurie.
Ne dăm seama că elementul acesta al iubirii este foarte important. Iubirea de sine, iubirea de aproapele nostru, iubirea de a face ceva. Parcă totul ar sta în această putere a iubirii. Eu zic să începem să o urmărim. Să o urmărim astfel încât tot ceea ce facem să fie atins de această forță. Nu ar fi minunat să găsim echilibrul acela ideal? De ce nu ne gândim să îl urmărim sau de ce nu acționăm mai puternic? Ne e teamă de eșec? Ne e teamă că realitatea asta nu poate exista, de fapt? Dar este o aventură! Nu ne putem teme de o aventură, altfel n-ar mai fi una. Ar fi doar o călătorie spre închisoarea fricii.
Teama de a acționa și de a te lăsa purtat de dorințe este monstrulețul cel rău din poveste. Teama te face să rămâi ancorat în lucrul pe care îl cunoști. Nu e vorba neapărat că te-ar ține unde știi că ți-e bine, căci nu-i așa. Uneori nu îți e chiar deloc bine, dar rămâi acolo numai pentru că știi cum e, totul a devenit previzibil, iar tu ai început să știi cum să acționezi în acele situații acum repetitive.
Și ce alegi, cunoscutul care parcă știi deja unde te duce sau necunoscutul fabulos, plin de aventuri și drumuri pe care vrei să le parcurgi, vrei să te bucuri de ele, vrei să le cunoști?
Editorial publicat in data de:
01-02-2016
de către Octavian Radu
de către Octavian Radu
Vizualizat de:
1943 ori
Comentarii:
0
PUBLICITATE |
 |
|
| |
|
|
