• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

Dacă ar fi să îți petreci un timp din zi gândindu-te nu la ce nu e bine, ci la ce e bine și, de ce nu, la ce ți-ai mai dori ca să fii fericit, cum ar fi? Mă întreb de ce avem unii din noi această înclinare spre a analiza latura nefericită a vieții, în loc să ne concentrăm numai pe ceea ce este bine, iar din ce nu este, să avem o atitudine mai obiectivă, și deci, o analiză bazată pe elemente logice din care să putem observa mai bine lecția și învățătura. Astfel din fiecare experiență mai puțin fericită evoluăm, căci nu rămânem ancorați în aceasta și mergem mai departe cu o lecție învățată.

Dar nu facem toți așa și nu facem mereu așa. Este destul de greu, dacă te-ai obișnuit să rămâi mult timp fixat pe o idee din trecut, să treci mai departe și să continui viața cu momentul prezent. Asta pentru că obișnuința este greu de dezobișnuit. Este un tipar bine înrădăcinat, oricare ar fi aceasta. Odată ce a devenit obișnuință, se petrece aproape involuntar, ca o necesitate. De fapt, ajunge de multe ori să fie confundat cu necesitatea. În acest caz, devine din ce în ce mai greu să înțelegi, în primul rând, de ce este bună schimbarea.

Primul pas ar fi, deci, înțelegerea nevoii reale de a schimba ceva. Asta nu se face ușor, căci ceea ce alegi să faci consideri că e bine pentru tine, într-un fel sau altul. Aici te poate ajuta un îndrumător, în a-ți arăta de ce nu ar fi bine să continui să faci ceea ce faci. După aceea depinde de tine și numai de tine ca să participi activ la procesul schimbării.

În acest caz, vorbeam despre schimbarea unui tipar de gândire, acela de a supune analizei, atunci când pur și simplu cazi pe gânduri, situațiile nefavorabile din viață. Cu alte cuvinte, când începi să te gândești numai la ceea ce nu e bine, dar fără să cauți neapărat motivele și învățătura din asta. Sunt unii oameni care se macină, literalmente, fără rost pe niște lucruri care s-ar putea nici măcar să fie atât de importante, sau atât de deranjante.

Odată ce te-ai obișnuit să faci așa, e greu până și să îți dai seama de ceea ce faci cu tine. Ce se întâmplă? Gândurile în care neliniștea, tristețea, frica, stresul, sunt implicate produc anumite reacții chimice în corpurile noastre, care inhibă hormonii fericirii, ai relaxării și îi eliberează pe ceilalți, cei care te fac să te simți nefericit. Și, pe lângă asta, pe termen lung, tot apelând la această tristețe, corpul tău fizic începe să resimtă lipsa celorlalți hormoni, care ajută la întărirea sistemului imunitar. Apar astfel și slăbiciunile fizice și corpul începe să se îmbolnăvească mai repede. Dacă, pe lângă asta, mai ai și obiceiul de a-ți trata mintea cu diferiți stimuli pentru a te elibera de stres, cum ar fi prea multă cafea, tutun, alcool, etc., mai mult ca sigur te simți un om bolnăvicios.

Și nu spun că e musai să fii pe zero cu toate cele menționate, dar că ceea ce gândești și felul în care o gândești influențează multe aspecte din viața ta. Și le influențează puternic. Astfel, dacă observi că începi să analizezi o întâmplare cu nervi, cu întristare, fiind orbit de aceste stări, încearcă să comunici cu tine și să le îndepărtezi, ca mai apoi să începi să observi lucrurile dintr-o perspectivă mai sigură. Dacă ți s-a întâmplat să îți ceară cineva un sfat în legătură cu o chestiune personală, reușești să îi dai câteva piste de acționare, cel puțin. Ție poate să îți apară totul foarte clar și să te miri cum de celălalt nu vede, căci e evident în ce direcție se îndreaptă cu acțiunile curente. Dar pentru că felul în care supunem analizei faptele este condus de stările inhibatoare, nu mai este nimic clar, totul pare că poate să meargă într-o singură direcție.

Așadar, gândește-te și la asta. Observându-i pe alții, poți să te observi și pe tine. Este un mod bun de a te autoanaliza. Data viitoare când începi să te simți în ceață o să cauți răspunsul cu o altă atitudine. Cel puțin încearcă. Și tot încearcă. Există limite? Website: http://calendarevenimente.wordpress.com Tweet