PARTENERI |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
POLITICA MONETARĂ - SINGURUL MOD DE ATENUARE A EXCESELOR DIN SOCIETATEData: 13-03-2017
Scriam în urmă nu cu foarte mult timp că până la îndatorarea masivă a României din anii de criză, retrocedările au fost la scară redusă, la fel şi despăgubirile. Nu ne-am vândut sau retrocedat ţara, nu prea existau instrumente de piaţă.
De aceea e nevoie de două vehicule de despăgubire, unul de ieşire şi altul de intrare? Şi brusc, după ce a existat o mare reticenţă pentru capitalism şi instrumente de piaţă se observă cât de utile sunt? Ce contează că IPO-urile trebuiau făcute în 2009, ca să nu crească datoria publică de la 13% la o treime din PIB? Că se fac la companii deja bine capitalizate, în loc să se iniţieze la societăţi ce au cu adevărat nevoie de resurse şi management privat, ca să se eficientizeze? Ce dacă nu s-a făcut restitutio in integrum decât la scară mică?
Dar, după cum observam într-un alt articol, anterior celui la care am făcut referire deja, banii furaţi în criză sunt în România. Economisirea n-a scăzut, leul nu s-a depreciat, semn că fondurile deturnate ar mai fi aici. Şi asta pentru că dobânzile nu s-au micşorat agresiv. N-au urmat trendul indicat de cei mai trendy analişti ai momentului. Dimpotrivă, dobânzile au rămas la un nivel care le-a permis să scoată în evidenţă lăcomia celor ce ar fi putut să expatrieze banii şi cărora li s-a promis protecţie politică.
Sigur că temeri că masa monetară se va comprima în paralel cu valuta ce putea să plece au existat. Motiv pentru care s-a urmărit cu obstinaţie ca rezerva valutară să fie mare şi plasată la termene ce o făceau rapid lichidă. De aceea s-au luat mulţi bani de la FMI, dar care s-au înapoiat fără a fi utilizaţi, deoarece nu s-au expatriat banii furaţi. Ca urmare a acestui fapt, PIB-ul s-a comprimat în 2009-2010, dar masa monetară a crescut continuu.
Asta nu îi opreşte însă pe analişti ţării să observe - ocazie cu care readuc în atenţie un al treilea material - că dobândă de politică monetară ar trebui să scadă cu 0,75%. Dar de ce n-ar deveni ea negativă, şi nu aşa, cu puţin, ci să ajungă la -10%?
Din ceea ce explică experţii, politica monetară ar trebui să urmeze un drum către servitute, adică nu să se plaseze într-o relaţie de colaborare, un mix, cu politica fiscală, ci cu cât taxele cresc şi veniturile fiscale sunt mai greu de încasat, guvernul să vină să le compenseze prin dobânzi negative, care să permite deficitului bugetar să se transforme în excedent.
Nu e nimic hazliu în a prezenta astfel lucrurile, ci e doar modul în care analiştii înţeleg să funcţioneze politica monetară, aservită lipsei de expertiză a unei clasei politice ce încearcă să câştige mult peste ceea ce i se cuvine pe seama zicerii lui Napoleon: În raniţa fiecărui soldat se ascunde bastonul de mareşal.
Cu alte cuvinte, poţi administra oricât de prost, poţi pune în funcţie pe oricine, oricât de nepriceput ar fi, important este că a fost un bun soldat al partidului.
Carl Sagan a prezis că societatea va involua. Iar ideile stupide ce încep să facă masă critică, nu doar la noi, ci cam peste tot în lume, vădesc faptul că involuţia se produce accelerat.
În loc să se renunţe la ele, nota de plată e aruncată în viitor. De aceea a crescut în România datoria publică peste limita de alarmă de 40% din PIB, în ritm accelerat, aşa cum au fost cultivate ideile proaste.
Într-o astfel de situaţie în care s-a trecut de acel prag de alertă, firesc ar fi ca datoria să se micşoreze prin intermediul unui excedent bugetar. Numai că în loc de excedent şi atragerea de fonduri europene, pe noi ne preocupă creşterea economică. Ceea ce arată că gândirea tuturor taberelor politice e bolnavă, pentru că toate vizează interese personale şi de grup...
(continuarea pe bloguluibalan.ro/index.php/analize/940-politica-monetara-a-fost-singurul-mod-prin-care-s-au-atenuat-excesele-din-societate)
Editorial publicat in data de:
13-03-2017
de către Ionuț Bălan
de către Ionuț Bălan
Vizualizat de:
1953 ori
Comentarii:
0
PUBLICITATE |
 |
|
|
| |
|
|
