AUTOPLAGIATUL. CÂND, CUM ŞI ÎN CE ÎMPREJURĂRI? (II)
Data: 11-04-2017
1. (... continuare) Studiu de caz: acuzaţiile absurde din ziarul “România liberă” aduse guvernatorului BNR (probabil din eroare) pe marginea unei cărţi pe care a publicat-o în 2009.
.. Două premise conduc la această concluzie.Data: 11-04-2017
1. (... continuare) Studiu de caz: acuzaţiile absurde din ziarul “România liberă” aduse guvernatorului BNR (probabil din eroare) pe marginea unei cărţi pe care a publicat-o în 2009.
Prima premisă. Sorin Semeniuc îl acuză pe guvernatorul BNR de încălcare a prevederilor legale ce incriminează autoplagiatul. Invocând, ca probă, Legea 206 din 2004. A dovedit însă că n-a ştiut să citească această lege. Şi, deci, că n-a înţeles-o. Voi reveni asupra acestui aspect în episodul de mâine.
A doua premisă. Guvernatorul BNR este acuzat şi de încălcare a eticii academice. Problemă nu doar complexă, ci şi complicată. Pentru că opiniile unor personalităţi din mediul universitar, din România ori din străinătate, consemnate în amintita anchetă, pot să aibă o anumită relevanţă, dar nu bat legea. Iar conceptul de etică academică este definit expres în lege. Aşa că proba cade. Voi detalia şi acest aspect într-un episod viitor.
Opiniile din “România liberă” au inspirat alte opinii, diametral opuse. “DC NEWS” a publicat punctul de vedere al scriitorului Dan Ciachir.
Îl citez: ”E o tâmpenie ideea asta cu autoplagiatul. De pildă, George Călinescu în Istoria Literaturii și-a trecut zeci de cronici din ”Adevărul literar” sau din alte reviste. Nicolae Manolescu, la fel. Sunt nespus de multe cazuri din astea. (...) E o tâmpenie cumplită. (…) Cel puțin în literatură e un lucru curent. Un plagiat e plagiat, nu poate fi autoplagiat. E la fel de stupid ca și cum ai spune autosinucidere. Nu se cunoaște zona asta a proprietăților literare. Nu poate fi vorba de un autoplagiat, cel mult de a publica de două ori același lucru. Când iei de la tine nu e niciun furt. Ai dreptul ăsta și poți să faci ce vrei. A fost o schiță și a devenit o nuvelă. O povestire pe care autorul și-a dezvoltat-o în roman... De pildă, cazul lui Petru Dumitriu - a început cu ”Bijuterii de familie” și a devenit trilogia ”Cronică de familie”. E o inepție, v-am spus.”
Dezbaterea a început. Merită să fie adâncită.
Editorial publicat in data de:
11-04-2017
de către Adrian Vasilescu
Website:
http://www.opiniibnr.ro
Tweet
de către Adrian Vasilescu
Comentarii:
0