MICROCIPAREA VIEȚII, ÎNCOTRO ȘI PENTRU CÂȚI? – ETICĂ ȘI ECHITATE (II)
Data: 14-08-2017
Scriam despre microciparea vieții umane... Să abordăm acum și componentele etică și echitate a demersului. Nu discutăm fantasmagorii de tipul fundamentalismului-religios, tehnologia nu e semnul diavolului, iar dacă cineva vrea să renunțe complet la ea are posibilitatea întoarcerii în Evul Mediu.
Prefer definirea eticii ca sistem al principiilor morale prin care putem judeca a fi bune sau rele propunerile sau acțiunile oamenilor, preocupându-ne așadar de justa conduită și de distincția între bine și rău. Voi formula câteva întrebări pe care le consider importante. Data: 14-08-2017
Scriam despre microciparea vieții umane... Să abordăm acum și componentele etică și echitate a demersului. Nu discutăm fantasmagorii de tipul fundamentalismului-religios, tehnologia nu e semnul diavolului, iar dacă cineva vrea să renunțe complet la ea are posibilitatea întoarcerii în Evul Mediu.
Susținătorii implantării cipurilor la om argumentează că binele făcut primează: abilitatea de a monitoriza criminalii condamnați, localizarea copiilor pierduți, oferirea accesului la fișe medicale în cazul accidentaților grav, eficientizarea muncii angajaților în economia digitală, etc. In 1998 Kevin Warwick a devenit primul om autocipat. Putea deschide ușa biroului său, să stabilescă luminozitatea preferată, să pună muzica dorită și să fie salutat de propriul computer. Intr-un alt experiment Warwick și-a folosit cipul să controleze o mână de robot de peste Atlantic, prin Internet. Când și partenerul lui din acea locație îndepărtată s-a cipat și el, cei doi spuneau că pot să schimbe între ei emoții și senzații pe cale electronică (vezi bioethics.net). Implantarea unor cipuri la om aduce deja cel puțin 4 beneficii: 1) dezvoltă foarte mult simțurile și vederea în infraroșu, UV și spectre chimice; 2) mărește simțitor memoria umană; 3) face posibilă gândirea cibernetică și comunicarea invizibilă cu alții în luarea deciziilor; 4) facilitează accesul constant la informație unde și când se dorește, mărind enorm viteza de analiză.
Unele dintre întrebările pe care și le pun contestatarii supratehnologizării se referă la frica de control (Implantare medicală la cei care nu-și dau acordul? Cine și cu ce autoritate mă controlează pe mine? Imi poate schimba cineva modul în care gândesc? Cum mă protejez de hackeri?) care amenință libertatea omului, așa cum e ea înțeleasă în lumea democrat-capitalistă; frica de puterea mulțimii, a modei și a competiției (Câți vom avea microcipuri? Va fi obligatoriu? Dacă nu am, sunt de rangul 2? Având în vedere demonstrata superioritate de analiză și interpretare a datelor când ești cipat și având un cost foarte mic, aș putea oare deveni mai deștept/superior vecinului?); frica de o nouă identitate (Dacă virtualul e mai bun decât mine, realul? Cine voi mai fi eu, care va fi identitatea mea? Dacă pot să mă conectez instant cu alții la nivel cerebral mai sunt un individ sau doar o piesă într-un puzzle? E nevoie de update-uri? Câte? Când?); tentația jocului de-a Dumnezeu (Câți alter-ego îmi fac?).
Argumentul eficienței în muncă prin reducerea timpilor morți și a costului muncii umane, folosit de pionierii tehnologiei în business și HR, ridică și el întrebări: Care e granița la care se oprește eficientizarea? O persoană bolnavă, mai puțin eficientă, e prima dată afară? Cine e mai eficient contabilul sau agentul de vânzări, juristul sau specialistul de marketing? Putem vorbi despre setarea unui nou standard influențat de tehnologie prin care e musai ca un angajat să fie multitasking, iar folosirea cipurilor pentru dezvoltarea abilitățillor acestora să fie +/- obligatorie în companii? Dacă ulterior implantării vor exista probleme cu sănătatea angajaților, cine este responsabil?
Angajatul viitorului, cu vederi supersenzoriale identificând undele radar, IR și UV, cu auz fin pentru sunetele de mică frecvență, cu miros capabil să simtă toate cele 200 de elemente volatile distincte ale vinului și capacități senzoriale de la distanță - elemente ce vor schimba ”standardul” naturii umane - va fi el mai înțelegător sau nu față de cei 3,8 pensionari pentru care va plăti(?) impozite?
Poate că timpul le va rezolva pe toate, având în vedere că majoritatea inovațiilor tehnologice sunt adoptate după rezolvarea disputelor etice, după înlăturarea fricii, odată cu obișnuirea fizică și psihică cu aceste noutăți. Totuși, a ne implanta ceva în corp pare o graniță dificil de trecut. Din 1998 până azi implanturile nu au nicăieri nici majoritate, nici masă critică. Deocamdată, trecerea ”noii frontiere” de sub piele necesită mai multă argumentare și reglementare.
Editorial publicat in data de:
14-08-2017
de către Mihai Mătieș
Website:
http://www.dl.begellhouse.com/journals/6ed509641f7324e6,51a3bb12507ccd33,34c124e109348db6.html
Tweet
de către Mihai Mătieș
Comentarii:
0