• Nume Utilizator
• Parolă
• Am uitat parola     Înregistrare cont

17) Numeroși comentatori, dintre cei care participă frecvent la dezbateri pe această temă, sunt gata să pună mâna în foc că Banca Poloniei și Banca Bulgariei primesc dobânzi de la Banca Angliei. Circulă chiar extrase din documente oficiale, care atestă ce și cât încasează cele două bănci centrale.
Unii dintre acești comentatori au căzut însă într-o capcană. Ei cred că Banca Națională e în culpă. Alții însă, care cunosc bine adevărul, țin strategic sub tăcere o informație esențială: aceea că Banca Poloniei și Banca Bulgariei au semnat contracte cu bănci private, cărora le pun la dispoziție aurul de la Banca Angliei, ca să-l folosească în operațiuni de piață – de arbitraj sau speculative. În timp ce Banca Angliei nu doar că nu le dă nicio dobândă, dar își ia și mâinile de pe aurul Poloniei și Bulgariei, suspendând custodia pe durata contrapartidei private.

18) Ce obține totuși, în schimbul acestui risc, Banca Poloniei? Dar Banca Bulgariei?
Așa cum citim în rapoartele pe 2016 (ultimul an de raportare) Banca Poloniei, care a intrat în această ecuație cu aproximativ 95 de tone de aur, a primit comisioane (de la bănci private și – repet! – nu de la Banca Angliei) de 0,2 la sută pe an, rezultând un venit de… 7 milioane de euro. Cifră infimă, mai cu seamă dacă o raportăm la riscul asumat, care este mare.

Banca Bulgariei nu dă informații privind venitul, dar cunoaștem ce comisioane a încasat de la mai multe bănci private, cărora le-a încredințat aurul de la Banca Angliei pentru operațiuni de piață: între 0,11 și 1,25 la sută pe an. Așa stând lucrurile, cum ar fi putut BNR să câștige 800 de milioane de euro, cum a calculat domnul Isar, din operațiuni cu bănci private? Semnificativ este și faptul că Băncii Poloniei i s-a calculat, în timpul auditului atât de mult discutat, că în patru ani ar fi putut să câștige… 4,1 milioane de euro.

19) Dar Banca României ce obține? Are vreun avantaj că păstrează atâta aur la Banca Angliei?
Are nenumărate avantaje. Chiar mari. Importantă e natura contului deschis la Banca Angliei înainte de 1990. Un “cont alocat” – cu alte cuvinte, lingourile aflate în CUSTODIE pot fi identificate în orice moment, după numărul barei, greutate și titlul de fineţe al aurului. În plus, Banca Angliei – care încă de la întemeierea sa, în 1694, dezvoltă o infrastructură ce a dat anvergură pieței aurului de la Londra – conferă prin însuși prestigiul ei în lume, fără niciun demers formal, o serie de garanții: 1) atestă că România, sau Italia, sau Franța sau alte țări dețin rezerve de aur; 2) că aceste rezerve sunt disponibile pentru operațiuni de finanțare în situații de criză; 3) oferă un certificat de calitate pentru aurul din aceste rezerve; 4) securitatea asigurată pentru aurul aflat aici în custodie este maximă. Și atunci, cum poate gândi cineva că Banca Angliei, pentru toate aceste avantaje, oferă și un… bonus: o dobândă la cerere. O dobândă ce ar fi oferită Poloniei și Bulgariei, pentru că ar fi pretins-o, dar nu și României, pentru că BNR ar fi renunțat s-o primească… din motive oculte?!?!...


Băncile centrale n-au dreptul să finanțeze bugetul
20) Dacă BNR ar fi urmat exemplul Poloniei, cui i-ar reveni banii câștigați?
Băncii Naționale, desigur! Legea nu prevede alternativă! Cei care fac tapaj în legătură cu acest subiect, trec sub tăcere acest adevăr. Ei lăsă impresia că statul român le-ar putea folosi în interes public. Imposibil. Pentru că băncii centrale îi este interzis prin lege să finanțeze bugetul țării. Mai mult, un câștig doar prezumat… ar putea să aducă pierderi pe ansamblul rezervelor internaționale în caz de eșec al operațiunilor de piață. Pentru că în acești ani încă tulburi este riscant să angajezi aurul țării în contrapartide private. Ca să nu mai amintim de riscul de faliment al unei bănci partenere. Când aurul nostru ar putea ajunge în masa credală.

(ultimul episod marti 10 aprilie 2018) Website: N/A Tweet